Hrisant a fost fiul unui om de neam domnesc şi senator, pe nume Polemon, care s-a mutat de la Alexandria la Roma. Hrisant a primit cea mai bună educaţie clasică cu putinţă, dar mintea şi sufletul său tânjeau după ceva mai mare.

Văzându-i foamea duhovnicească şi înşelarea minţii pricinuită de învăţătura păgânească, Atotmilostivul Dumnezeu i-a pus în mână cărţile Evangheliilor şi ale Faptelor Apostolilor, pe care citindu-le, i s-a descoperit Adevărul lui Hristos. Apoi a aflat un învăţător, pe preotul Carpofor, care i-a dat şi mai multă învăţătură şi l-a botezat.

Atunci Polemon a cerut unei frumoase tinere, o renumită filozoafă din Atena, pe nume Daria, să se căsătorească cu fiul său şi să-l facă să-şi schimbe cugetul în privinţa creştinismului. Planul a dat roade grabnice, dar nu aşa cum nădăjduia tatăl. Hrisant s-a însurat cu Daria, dar curând a adus-o la adevărata filozofie – la adevărul şi viaţa în Hristos – şi ea s-a botezat. El a înduplecat-o să trăiască cu el în feciorie, ca amândoi să se poată dărui mai deplin slujirii în Hristos.

După moartea lui Polemon, ei şi-au mărturisit deschis credinţa în Hristos, învăţându-i pe oameni despre curăţia vieţuirii, infrânare şi bucuria vieţii afierosite lui Dumnezeu. Mulţi au crezut şi i-au urmat.

Dar închinătorii la idoli n-au putut suferi să-şi vadă puterile curmate şi lucrările ruinate de bunătatea acelei cuvioase perechi. Deci i-au pârăt eparhului, învinovăţindu-i că învaţă pe femei să-şi lase soţii şi să urmeze lui Hristos.

Şi arătându-şi ei cu tărie dăruirea faţă de Hristos, au fost puşi la chinuri. Însă Dumnezeu i-a ajutat aşa de minunat că, suferind chinurile cu atâta vitejie, însuşi călăul, pe nume Clavdie, s-a făcut creştin cu toată familia. Pentru aceasta el şi familia sa au suferit mucenicia.

Hrisant şi Daria au fost supuşi la mai mari chinuri, pe care Daria le-a răbdat cu atâta vitejie, că păgânii au strigat: „Daria este o zeiţă!” La urmă ei au fost îngropaţi de vii într-un puţ adânc şi acoperiţi cu pietre. Mai târziu s-a zidit o biserică în acel loc.

Aceşti soţi propovăduitori şi împreună-mucenici pentru Hristos au plecat din această viaţă către palatele cereşti în anul 283, la Roma, sub domnia împăratului Numerian.